And you would never guess
I wanna miss you less and see you more,
See you more, see you more, see you more
I wanna miss you less and see you more,
See you more, see you more, see you more
ma tot gandesc cam de o ora,cum sa-i spun care e gandul meu atunci cand sunt pe scaunul de dentist.
atunci cand lidocaina iti arde gingia.atunci cand acea arsura precede o intepatura,poate doua si-o zgaltaiala zgomotoasa cu clestele.
curajul meu consta in asta.in tot fel de acte la nivel fizic.
aveam 16 ani,cand intr-o dimineata am decis sa-mi fac pierce in limba.nu mi-a plact durerea,dar mi-a placut ca dupa acea durere urmau ani cu un obiect neidentificat,fosforescent.trei ani mai tarziu mi-am desenat un iepure,pe spate,cu ace fine si cateva luni mai tarziu,un om bun mi-a adus luna de pe cer ,pe omoplat.desenele nu se opresc aici.
nici durerea.in trei saptamani am scos doua masele,avand ca principal motto : mai bine durere de-o zi,programata,decat durerea neprevazuta si intensa de cateva ore.
mi-am facut curaj la fiecare intepatura.
la ultimele,cele ce au presupus scaunul barbaric al dentistului,mi-am facut curaj,pentru ca am invatat sa-mi concentrez atentia in jurul unei persoane.o persoana animal,cu simbol de iepure.iepure alb.niciodata intr-un loc anume,sau intr-o zi anume.simpla existenta a acelei persoane,simplul fapt ca-l cunosc,trimite semnale creierului meu pentru a elibera endorfina mult iubita.
si-apoi ma gandesc cum sa-i spun fara sa-mi primesc replicile cunoscute.replicile de care m-am saturat?
Laura,profesoarea mea de desen,imi spune atunci cand ma incurc,sa-mi tin ochii intre deschisi.
ca e mai bine asa.vad mai multe detalii.ochii larg deschisi sunt tradatori.am transpus acest sfat si in day-to-day life. open your eyes,inseamna de fapt,keep them open but not too open,keep them close,but not too closed.e timp de expunere de 1/10.cand deschiderea nu e nici prea mare nici prea mica,iar lumina si informatia intra in cip asa cum trebuie.
in final,sa fiu directa?ar fi absurd,ar fi prea last year.dar daca e sa-i spun unde e locul meu de eliberare cand fug la dentist...ei bine..nu e dat nici de curaj.nu e dat nici de placere,pentru ca nu sunt masochista.e dat de existenta lui intru mister si pentru revelare,ca sa-l citez si pe Blaga.
existenta lui in aceasta lume.
acolo mi-e locul eliberator de endorfina.
.maine plec la inscriere.am emotii si nu vreau sa stiu cum voi fi inainte de eliminatoriul de marti.
cred ca-mi voi cauta iar inspiratia ,in existenta lui.ce ironic.
atunci cand lidocaina iti arde gingia.atunci cand acea arsura precede o intepatura,poate doua si-o zgaltaiala zgomotoasa cu clestele.
curajul meu consta in asta.in tot fel de acte la nivel fizic.
aveam 16 ani,cand intr-o dimineata am decis sa-mi fac pierce in limba.nu mi-a plact durerea,dar mi-a placut ca dupa acea durere urmau ani cu un obiect neidentificat,fosforescent.trei ani mai tarziu mi-am desenat un iepure,pe spate,cu ace fine si cateva luni mai tarziu,un om bun mi-a adus luna de pe cer ,pe omoplat.desenele nu se opresc aici.
nici durerea.in trei saptamani am scos doua masele,avand ca principal motto : mai bine durere de-o zi,programata,decat durerea neprevazuta si intensa de cateva ore.
mi-am facut curaj la fiecare intepatura.
la ultimele,cele ce au presupus scaunul barbaric al dentistului,mi-am facut curaj,pentru ca am invatat sa-mi concentrez atentia in jurul unei persoane.o persoana animal,cu simbol de iepure.iepure alb.niciodata intr-un loc anume,sau intr-o zi anume.simpla existenta a acelei persoane,simplul fapt ca-l cunosc,trimite semnale creierului meu pentru a elibera endorfina mult iubita.
si-apoi ma gandesc cum sa-i spun fara sa-mi primesc replicile cunoscute.replicile de care m-am saturat?
Laura,profesoarea mea de desen,imi spune atunci cand ma incurc,sa-mi tin ochii intre deschisi.
ca e mai bine asa.vad mai multe detalii.ochii larg deschisi sunt tradatori.am transpus acest sfat si in day-to-day life. open your eyes,inseamna de fapt,keep them open but not too open,keep them close,but not too closed.e timp de expunere de 1/10.cand deschiderea nu e nici prea mare nici prea mica,iar lumina si informatia intra in cip asa cum trebuie.
in final,sa fiu directa?ar fi absurd,ar fi prea last year.dar daca e sa-i spun unde e locul meu de eliberare cand fug la dentist...ei bine..nu e dat nici de curaj.nu e dat nici de placere,pentru ca nu sunt masochista.e dat de existenta lui intru mister si pentru revelare,ca sa-l citez si pe Blaga.
existenta lui in aceasta lume.
acolo mi-e locul eliberator de endorfina.
.maine plec la inscriere.am emotii si nu vreau sa stiu cum voi fi inainte de eliminatoriul de marti.
cred ca-mi voi cauta iar inspiratia ,in existenta lui.ce ironic.
0 comments:
Trimiteți un comentariu