acid boy.

o sa-ti cam dai seama ca ma simt ca o pula mare si fara viata acum,din ceea ce urmeaza sa scriu.
e acea stare,post maniaca,cand imi vine sa ma izbesc c-un cap de perete.
azi ma uitam la mainile mele....toate cicatricile trecuului.
mi-am propus sa nu mai las urme pe ele.mi-am propus,dar vad cadupa tot binele,a venit in sfarsit coborarea in rampa.imi vine sa-mi ciopartesc picioarele si mainile,in x si 0 ,sa-mi desenez liniile vietii pe incheieturi,destinul pe coapse.
e un pacat adevarat,ca tot cad in extreme.ca trebuie din timp in timp sa ma simt un rahat uman ,ultimul om de pe pamant.
e prea bine sa-ti fie bine si cand brusc te izbesti de rau,gata ai pierdut trenul si vrei sa mori.
e groaznic si cred ca acum,,in clipa asta, nici o supradoza de offroad combinata cu vin si diazepam nu mi-ar mai da putere.
e viata!
e viata mea,care trebuie sa ma bage in cacatul depresiei,mereu mereu mereu.