So, so you think you can tell Heaven from Hell,
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Incerc,incet,in gand sa-mi amintesc pe unde mi-am pus viata.In ce colt al destinul mi-am lasat-o si cand.Ce sunt azi si de ce?Cand am inceput intregul proces si de ce sunt capabila in orice clipa sa accept o intoarcere in timp ca sa nu schimb nimic?
Pentru ce-mi caut amintirile-n cutia de pe balcon?De ce-am lasat acolo pozele-n rame,visele-n cuvinte?Peste cutia mica,arginie,s-a asternut praful.Arata exact ca in ziua in care am inchis-o.In interior, mirosul inca se mai pastreaza.E o iluzie a fericirii eterne,a idealului neimplinit.
Poate ca ar trebui sa scot chibritele din cutiuta de pe masa.Sa scriu si pe ea "2" ,ca si pe cealalta,si sa-mi propun sa inghesui acolo,ceva.DAr ce?Prezentul sau viitorul?
N-as vrea sa pun nimic,pentru ca prezentul nu mai exista,iar viitorul e deja prezent.
Imi amintesc in ce moment am uitat de mine.Dar imi amintesc ca acel moment coincide cu ziua in care am intervenit in scrierea destinului meu.M-am intors singura impotriva lui si-am gresit.Trebuia sa nu-l abat de cursul lui lin si placut.Trebuia sa...sa-l las asa.
Da-mi o sansa sa ma intorc...
N-am sa schimb nimic!
blue skies from pain.
Can you tell a green field from a cold steel rail?
A smile from a veil?
Incerc,incet,in gand sa-mi amintesc pe unde mi-am pus viata.In ce colt al destinul mi-am lasat-o si cand.Ce sunt azi si de ce?Cand am inceput intregul proces si de ce sunt capabila in orice clipa sa accept o intoarcere in timp ca sa nu schimb nimic?
Pentru ce-mi caut amintirile-n cutia de pe balcon?De ce-am lasat acolo pozele-n rame,visele-n cuvinte?Peste cutia mica,arginie,s-a asternut praful.Arata exact ca in ziua in care am inchis-o.In interior, mirosul inca se mai pastreaza.E o iluzie a fericirii eterne,a idealului neimplinit.
Poate ca ar trebui sa scot chibritele din cutiuta de pe masa.Sa scriu si pe ea "2" ,ca si pe cealalta,si sa-mi propun sa inghesui acolo,ceva.DAr ce?Prezentul sau viitorul?
N-as vrea sa pun nimic,pentru ca prezentul nu mai exista,iar viitorul e deja prezent.
Imi amintesc in ce moment am uitat de mine.Dar imi amintesc ca acel moment coincide cu ziua in care am intervenit in scrierea destinului meu.M-am intors singura impotriva lui si-am gresit.Trebuia sa nu-l abat de cursul lui lin si placut.Trebuia sa...sa-l las asa.
Da-mi o sansa sa ma intorc...
N-am sa schimb nimic!
Am trait frumos,am visat si-am calatorit printre toate stelele.Am invatat fiecare constelatie si-am avut grija de- o stea.In ziua in care steaua n-a mai rasarit,totul s-a schimbat.Atunci am luat stiloul de aur al zeului si-am scris in caietul cu foi invechite.Am schimbat.
Am ramas doar cu amintirea si cainta.
Si-acum,dupa o lunga perioada de pauza,in care cursul si-a revenit la normal,vreau sa ma implic din nou.E un joc,e o senzatie,e o oarecare placere in toata durerea pe care-o scriu.
E destinul meu.
E destinul meu si ma pregatesc sa-l infrunt din nou.
Toti zeii sa ma ierte ca sa ma pot ierta si eu.
Am ramas doar cu amintirea si cainta.
Si-acum,dupa o lunga perioada de pauza,in care cursul si-a revenit la normal,vreau sa ma implic din nou.E un joc,e o senzatie,e o oarecare placere in toata durerea pe care-o scriu.
E destinul meu.
E destinul meu si ma pregatesc sa-l infrunt din nou.
Toti zeii sa ma ierte ca sa ma pot ierta si eu.
0 comments:
Trimiteți un comentariu