azi e fara titlu.

Vibe Tribe : Memories.

a inceput sa cante in boxe,parca sa sublinieze ceea ce am pe sulflet de ateva zile.
e ciudat tot ce se intampla in prezentul care e deja trecut si aproape viitor.e mult mai ciudat ca pentru prima oara in viata,nu reusesc sa inlteleg daca anumite lucruri chiar se intampla.

e o stare confuza,deliranta desenata in culorile nervilor.e de fapt,starea de dupa amfetamina.

de fapt,cam asa simt acum ca e viata mea.
m-am uitat la niste poze,pe diferite porfile si saituri,ale unor prieteni mai vechi.ceea ce numesc acum "vechea gasca".sta si-mi amintesc cm ne-am cunoscut cu totii,cum am renuntat toti la ceea ce aveam acasa,cum fugeam seara in oras sa ne imbatam,cum nu ne suportam si ne ignoram,dar totusi eram uniti.cum incet incet,fieare a devenit ceva si e nu eram multumita cu acel ceva.

usor usor m-am retras si-am revenit la starea initiala.o cvasi-junkie.am iesit,pentru ca nu mai prea suportam pe nimeni.incepuse sa mi se faca scarba de toti.si lor de mine,pentru ca acceptasem o relatie,bizara si ciudata cu un tip.pentru ca in ochii lor incepeam sa ma schimb,sa ma transform in altceva.

aproape trei ani au trecut si nu regret nimic.

m-au apucat resentimenele doar pentru mine,pentru sufletul meu.ma uit inapoi si-mi vad capul pierdut intr-o deliranta si orbeasca dragoste.cate s-au intamplat,cate s-au ascuns,cate s-au fumat,cate s-au consmat,cate partiuri delirante am lasat in amintirea muzicii si-a pozelor,cate lumanari am topit,cate nopti de sex au fost,cate orgasme,pana in clipa in care nimicul a devenit in sfarsit real?multe,mult prea multe.
si cand in sfarsit am renuntat la gandul de-a mai fi fericita,mi-am pierdut iar capul,in dimineti sumbre si pustii,pictate gemete,dup-o noapte pierduta in basi si sunete puternice,in multa batura,in mult prea multe chimicale.

realizez de 3 saptamani ca nimic nu a fost real,"nothing's real" dupa cum e si-o piesa.sau daca a fost,tot ce-a fost frumos a fost in mintea mea,manevrata meschin din exterior.

un serial s-a mai terminat.am inceput altul.

am revenit in punctul 0.punctul critic,unde vad ca am avt vise odata,si nu toate legate de o singura persoana.punctul critic unde vad ca banii sunt ai mei si nu ai altora.in punctul critic unde vad ca exista mai mult de o singura persoana care sa fie ca mine,sa gandeasca si sa merite bine,dupa cum ar fi cazul sa merit si eu.

si e prima oara cand vad totul in ansamblu,din persepctiva fiecaruia.

e absurd si amuzant,dar e real si se indeplineste.