life is one big road with a lot of signs..

nici nu stiu de ce am plecat de acasa in prima faza.nu era ideea mea sa stau doua saptamani departe de patul meu.acum,la sfarsit realizez ca totul s-a intamplat pentru ca asa trebuia,asa era scris.maktub.
azi noapte am stat treze pana la 4.am avut o adevarata diaree verbala si i-am zis adinei o gramada de chestii la care nici macar nu se gandea.simteam demult nevoia sa i le spun,dar nu stiam cum.combinatia regenenon+vin rosu m-a determinat sa deschi gura fara sa realizez.
s-au intamplat mult prea multe si-mi pare rau ca nu am actionat cum trebuia,la momentul necesar.
mi-a fost frica si acum cand nu mai mi-e ...nu stiu cum sa reactionez.
duc o lupta.
acum vreo doua ore era placut.innorat,dar placut.ne-a prins ploaia pe drum si pe la 4 si 20 eram deja ude.
nu stiu cum dar o ora mai tarziu,in mijlocul furtunii spirituale,in mijlocul ploii,in mijlocul drumul timpul s-a oprit in loc si soarele a iesit pentru mine,dintr-un Suzuki Verde.
doamne!sunt innebunita,sunt emotionata,sunt confuza si caut un motiv ca sa mai raman..
e ciudat..e ciudata viata si drumurile ei.e ciudat cum linistea mea aparenta s- transformat intr-un uragan,cum in mijlocul uraganului se afla fix persoana de care am nevoie.
si-mi doresc sa se intample ceva.un semn..ceva mai mult.nu stiu.
promit ca daca reusesc,daca Cristi ma ajuta...

...ma las de fumat.
...nu o mai nenorocesc moral pe mama.
...nu-l mai enervez pe tata.
...nu mai far misto de fratemiu.
...nu mai fac crize obsesiv-compulsive.
...ma las de cacaturi.
...nu-mi mai prajesc creierii.
...ma apuc de regim sanatos de viata.
...ma pun pe invatat.
...reiau tratamentul intrerupt acum un an.
...promit sa fac fericita persoana din mijlocul uraganului.